Dreams and reality (short)

Sunt terminata de oboseala, ca in fiecare seara la ora asta de cateva saptamani bune. Imi e dor sa scriu pe blog, dar nu am timp din cauza lucrului intens la roman, facultate si problemele cu mutatul (da, ma mut din nou).

Intre timp visez cu ochii deschisi, imi vin idei noi pentru cartea asta si cele care vor urma, am descoperit blogul lui Hilkee (www.hilkee.com ) si proiectul Daydreamers ( http://alexunu.ro/series/daydreamers/). cam atat la ora asta tarzie in noapte, o sa inchid ochii si sa o visez la ce o sa se mai intample in carte…

La urma urmei trebuie  sa imi recapat puterile sa ma pot certa din nou cu Mos Craciun!!

-pe curand!

Bang bang, you’re dead!

Cum se face ca mereu se trezeste sa fie cate unu’ sau una care sa iti dea dracului toata ziua peste cap. Eu, femeie linistita cu chef de scris si alea alea, se trezeste colega mea de apartament sa imi…. (offf!!!) toata ziua.

Cum as putea eu domnle sa o deranjez io pe ea cand vorbeste la telefon in bucatarie (care ar trebui sa fie la fel de publica ptr mine ca o intersectie) cu “bajetii” de parca ar avea importanta unui telefon primit de la NATO. Auzi la ea! Nu mai am voie nici sa mananc de acu’ inainte sa nu deranjez printesa???

Spumeg. Daca ma straduiesc or sa imi iasa foc pe nari si o sa ii prajesc singurul neuron pe care il are in cap. Doi  e prea mult pentru cutia ei craniana. Arghhh  ce nervi am. Cum frate sa ai atata tupeu? Imi e interzis cumva sa merg in bucatarie cand e ea si nu stiam io cumva?

Acum imi imaginez diverse forme de  tortura, dar niciuna nu ma multumeste. unghii smulse, ulei incins? Parca sunt chestii prea soft asa pentru magnitudinea nervilor mei. Daca privirea ar ucide, cu siguranta i-as aduce o moarte lenta si dureroasa.

Cred ca e cazul sa ma opresc aici. M-am mai calmat.

BeerTweetMeet.(sesiunea de toamna)

Dupa ce am disparut atat de multa vreme din peisajul mioritic din motive pe care nu le voi dezvalui, aseara am fost prezenta la BeerTweetMeet in Prometeus. M-am bucurat enorm sa il vad pe @alexveja, care s-a gandit sa ne surprinda cu aparitia lui, pe @abogdan, @fatadinport, @carmen_rusu si pe ceilalti cu care ne-am intalnit la Mc-ul de la Unirii.

Nici nu ajungem bine si @nihasa era deja cu o sticla de bere in mana vorbind la telefon salutand din priviri. Inaintand spre Prometeus hop-ţop si @longplay79 cu frumusica de @didyana. Dupa o repriza de pupici si imbratisari la intrare am reusit sa imi iau si eu un sticker si sa cobor scarile asteptand sa vad cine mai e.

Evident ca @geoatreides era prezent, @andreivasile, @PhloM, @cristinica21, @davidpripas, @roxana_niculae, @adrianciubotaru (am o poza cu el, dar nu mai stiu la cine e), dragul de @pandutzu, @justf0rfun, @necenzurat -care nici nu m-a recunoscut de altfel, @anna_lwo, @d3vilgirl, @cartoon, @ionutbunescu, @sorinrusi, @vvladescu, @mirinel, @snsone, @copolovici si multi altii  de care mi-a fost dor. Cred ca am impartit pe putin 300 de pupici si imbratisari si m-am bucurat sa ii vad pe toti la un loc. Si draga de @hilkee a fost prezenta exprimandu-si de nenumarate ori curiozitatea despre roman si cand o sa termin primul draft. De indata ce termin, draga mea, esti prima pe care o anunt, mai ales ca mi-ai inspirat si un personaj…

A fost foarte multa lume si vreau sa imi cer scuze daca am uitat pe cineva, dar a fost destul de ametitor sa va vad pe toti dupa atata vreme. Am reusit sa imi atrag si colega de facultate care m-a insotit in magia twitter> @new_smile.

si acum niste poze facute de @sorinrusi:

-bretonul meu nu voia sa stea de nicio culoareeee!!!

 

 

 

 

 

 

 

- aici dansam si era bine. asta e cravata lui @andreivasile. am facut schimb cu el de accesorii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

-aici eram cu @andreivasile si inca nu apucasem sa face schimbul de accesorii…

 

 

 

 

Aventuri in apartament cu DeadCountess

Nu stiu cum se face ca de ultima oara cand am  incercat sa scriu, lucrurile iar s-au schimbat. Poate ar trebui sa imi cer scuze celor care tot mi-au cerut sa mai scriu pe blog, dar chiar nu am avut timpul si starea necesara dupa ce  am inceput sa lucrez intens la roman. Acusi ma strange deadline-ul si eu inca nu am terminat. Dar sa speram…

Ehh si acum sa va zica moldovianca de mine ce-a mai patit ia asa pe aci pe la Bucale.

Poi a fost acum o saptamana o pisica si-o stapana… Si eu locuiesc cu ele in casa. Zis si facut. Fericire mare, intelegere cu toata lumea, pana cand, pisica Andreei, vazandu-se singura in casa cu mine, gaseste de cuviinta a ma ataca cu ghearele in momentul in care imi faceam aparitia gratioasa din bucatarie. M-am speriat cumplit de animalul care parea cuprins de o asemenea spaima si ferocitate. Mi-am aruncat piciorele pe scaun si ma rugam sa nu incerce cumva sa vina dupa mine si sa ma atace iar. Leul-pisica deja incepuse planul pentru un al doilea atac, pe care de altfel l-a si executat lasandu-ma plangand si cu dorinta de ai da cu ceva in cap. Dar m-am abtinut, am facut 2- scheme  de fuga si gata, eram in dormitor,, fericita ca usa se inchisese si pisica ramasese pe dinafara.

De atunci a trecut o saptamana, eu am fost si  la Urgente ptr. ca mi se umflase ranile in ciuda ingrijirilor mele si acum stau cu piciorul pansat in pat, asteptand unda verde sa pot merge.

promit ca vin si cu 2-3 poze mai tarziu.

I’m back.

Da, stiu, am disparut o vreme, nu am mai scris nimic pe blog, dar nu mi-am uitat nici cititorii si nici nu am fost in vreo vacanta exotica, ci mi-am ocupat timpul util. Am citit pentru facultate, si am vazut mai multe filme decat intr-un an. Intre timp m-am si mutat si acum stau linistita in casuta mea(tehnic nu e chiar a mea). Dar cel mai important e ca am scris la roman si am descoperit idei noi. Ba am idei si pentru altul, dar asta e alta poveste, pentru un alt timp.

O sa revin cu ceva mai multe informatii in curand. Promit.

Late news!

Saptamana trecuta a fost geniala din mai multe puncte de vedere. Saptamana a inceput cam miercuri, cand am iesit cu niste prieteni la o bere care s-a lungit pana la 4 dimineata. Apoi joi a fost #BeerTweetMeet unde m-am distrat la maxim si am cunoscut oameni noi. M-am distrat la maxim si tin sa le multumesc tuturor chiar daca nu sunt mentionati aici ca lista ar fi foarte lunga si nu as vrea sa omit pe cineva.

Si prevedeam un sfarsit de saptamana anost, pana cand i-a venit o idee prietenei mele @etclaura : hai sa facem un #monopolytweet. Zis si facut, ne-am organizat, ne-am anuntat, ne-am intalnit si sambata seara eram cu mult peste 10 oameni in casa Laurei. Si a iesit genial: am gatit, am ras, am baut, am jucat monopoly si alte nebunii de jocuri. Pe cei de la #monopolytweet o sa ii mentionez pentru ca sunt mai putini (majoritatea au fost si ei joi la bere): @etclaura, @roxana_niculae, @longplay79, @sorinkili, @pandutzu, @alleyah, @snsone, @andclb, @arielco, @iulianp, @claudiasofron, @davidpripas, @mirinel. (sigur am uitat pe cnv, sa ma traga de urechi.)

Baietii au parut multumiti de mancarea facuta de mine si Iuliana cu ajutorul lui Laurentiu (@longplay79), asa ca ma gandeam eu sa ne intalnim special pentru o sesiune de gatit si apoi un picnic la iarba verde sau ceva. Idei va rooog! S-a stat pana pe la 5 si ceva dimineata, cel putin atat am stat eu, m-am livrat catre casa impreuna cu @roxana_niculae, @snsone si @arielco .

ps: am prescurtat totul, data viitoare o sa transmitem live pe twitter:))

Intrebari intr-o lume albastra

In zile ca aceasta nu ma pot opri sa nu imi pun niste intrebari ce  nu odata mi-au dat tarcoale, ci de sute de ori. Fascinatia oamenilor pentru lucrurile materiale  mereu mi-a dat de gandit. Tot timpul este ceva care iti lipseste, ceva ce vrei chiar daca ai avea o multime de alte lucruri care te-ar face fericit. Vrei mereu ceva mai mult, vrei mereu ceea ce nu ai si ceea ce ti-ai dorit mai demult,iar acum ai, trece pe locul doi pentru o noua pasiune nebuneasca. Vrem filme, jocuri, masini, case cat mai mari, vrem sa fim cat mai sus printre ceilalti, aspiram tot timpul la un alt nivel din ce in ce mai ridicat, pierzand din vedere lucrurile care conteaza.

Evolutie. Si evolutia este un semn tatuat pe fruntea omenirii, este esenta prabusirii si a caderii, mandria care ne va distruge. Dar este in sange, iar de forta sangelui nimeni nu scapa, nimeni nu i se poate opune, caci diavolul este insasi vanitatea noastra, blestemul nostru pamantesc. Ne este frica de creaturi infernale, dar nu ne este frica de ceea ce este in noi, nu ne este frica de o societatea devenita mult prea frivola. Oare credem ca toate acestea ne vor salva de la moarte,  ca ne vor scoate trupul din tarana si va sta pe un piedestal undeva sus? Oare credem ca aceste lucruri pot substitui acel ceva de care avem nevoie? Dragostea, afectiunea, sentimentele  toate nu au nevoie de lucruri ca sa existe, sa creasca inauntrul fiintei, ba mai mult, le omoara cu ura, invidia, dispretul, dorintele meschine pe care le invoca.

De ce atata chin pentru o bucata de material care nu e decat un substitut pentru fiinta noastra? Doar ca sa nu ne plictisim pana vom inchide ochii pentru totdeauna? Doar ca sa avem un pic de aventura in viata, doar ca sa avem de ce plange si ne bucura? De fapt suntem prea comozi ca sa fim fericiti. Daca ar pica cumva de sus sau ar iesi din pamant ar fi bine, dar parca omul nici atunci nu ar fi multumit, ca mintea lui masochista va vrea sa complice lucrurile. Pentru ca daca omului ii este frica de ceva, aceasta ar fi plictiseala.

Ciudate fiinte suntem noi oamenii  nu-i asa? Evolutia este cu doua taisuri, una mai inspaimantatoare ca alta, dar necesara si normala. Universul intreg evolueaza, noi de ce am sta pe loc? Constant AND-ul face restructurari, planetele isi schimba pozitia, stelele se nasc si mor.. E in natura lucrurilor, si daca e, noi cu ce suntem vinovati ca in codul nostru genetic scrie ceva, cand de fapt fericirea noastra este altceva? Asta complica lucrurile putin.

Stim care e fericirea noastra, dar ne  impiedicam mereu de lucrurile marunte. E greu cand omenirea isi pune piedica singura, nu-i asa?

Eu, Claudiu Tosa si proiectul secret

In ultimele zile programul meu a fost haotic, am reusit sa ma mut de unde stateam in alta parte si sunt relativ incantata de lucrul acesta, desi nu pe deplin inca, apoi iesirile cu prietenii care au crescut exponential cu numarul evenimentelor la care am fost prezenta. Acum stau linistita in pat si privesc totul lucid, si-mi dau seama ca lucrurile incep sa se ordoneze in viata mea, ca voi avea de luat iar decizii peste decizii, dar viitorul arata bine, parca undeva intr-un colt cineva imi zambeste.

Sunt increzatoare pentru ca viata mi-a suras de fiecare data dupa ce m-a trecut prin “pumni si urlet” si o va mai face, pentru ca roata se intoarce. Si ca sa trecem de la abstract la concret, doresc sa va anunt ca in curand voi pune temelia celui ma mai important si mai nebun proiect facut vreodata de mine in Bucuresti, Constanta, Brasov, Sighisoara si alte orase din tara, in colaborare cu vechiul prieten si scriitor Claudiu Tosa. Speram ca o sa ne iasa ceea ce am planuit, din pacate pentru inca vreo doua saptamani totul va sta pe loc, vor fi doar planurile pe hartie, asteptand ca acesta sa se mute cat mai repede in capitala (altfel il voi lua de urechiuse). Va fi multa actiune, mult suspans, dar mai multe nu va pot spune momentan, pastrez secret pana in momentul in care vom incepe primele filmari si ideile vor fi deja bine conturate, si, evident, destul buget. Deja sunteti si mai in ceata, nu-i asa? Nu-i nimic, timpul rezolva totul. Ideea este mult mai veche, ne straduim de mai bine de jumatate de an sa facem ceva in privinta asta, insa daca nu e momentul potrivit si stelele nu se aliniaza, nu iese treaba, dar acum lucrurile sunt aproape palpabile, simtim amandoi cum lucrurile or sa se concretizeze foarte curand. Vrem sa aducem totul la un alt nivel.

Mai multe despre proiect in urmatoarele doua saptamani! Intre timp puteti sa ma urmariti si pe Twitter: @myotherhand .

PS: Claudiu, gata, nu mai poti scapa:P

#Scurte

Weekend-ul a  inceput frumos cu seara de vineri petrecuta acasa la eternele mele prietene etclaura si paf_arh, unde mi-am schimbat culoarea parului intr-un roscat inchis sub mainile experte ale celei din urma si uite ce a iesit:

… poze facue de paf_arh si le gasiti si aici

Distractia s-a prelungit pana sambata seara,apoi duminica le-am luat cu mine la Bikewalk4, şi, după ce am asteptat o ora in picioare intr-un final mi-am inchiriat bicicleta si “We were ridiiing!” Pozele de inainte si dupa le gasiti aici si aici. (cine mai are linkuri poate sa las in comment…).

Apoi la un suc pe Lipscani cu bobby voicu, adrian ciubotaru, minxiee, geoatreides, abogdan, roxana radu, sorinkili, etclaura , paf_arh, ariel (daca am uitat pe cineva sa traga de urechi) unde voia buna a fost la ea acasa.

PS: acum ceva vreme am ajuns de la filmul transformers, mai multe despre gasiti maine…

Camera

camera mea nu are ferestre

doar uşi prin care

mai intră din când în când

lumina

în camera mea  nu sunt flori

doar petalele unor gânduri căzute

împrăştiate

zăcând pe  podea fără gesturi

în camera mea sunt urme

de paşi neterminaţi

sunt urme de tine fără mine

dar cui îi mai pasă?