In ultima perioada sunt abordata de diverse persoane, atat de sex masculin cat si de sex feminin care au impresia puternica ca incep sa ma cunoasca dupa cateva fragmente de discutie pe mess sau pentru ca imi citesc blogul. Da, este ceva despre mine, dar in acel moment si o singura bucata de puzzle nu inseamna nimic si nu te poate ajuta cu nimic.
Din nou mi se va reprosa ca totul devine extrem de personal aici. Da si asta pentru ca se intampla sa am ceva de spus care poate fi la fel de usor de aplicat in general. Incerc sa inteleg ce se intampla si in parte reusesc si mai mult, am reusit sa trasez anumite limite ale mele peste care nu accept sa se treaca.
Nu-mi plac apropierile, nu-mi plac confesiunile, nu-mi place sa fiu personala cu oameni cu care nu doresc sa fiu personala si, de asemeni, nu-mi place sa imi fie invadat spatiul personal. De fiecare data cand aceste lucruri se intampla atac. Nu ma cunosti, nu te cunosc, nu ne prefacem ca stim lucruri unul despre celalalt, nu suntem ipocriti. Legaturile sunt trasate prin legaturi de rudenie, amoroase (Trip) si de prietenie- o categorie cu o populatie foarte restransa.
Imi pasa ce se intampla in jurul meu, imi pasa de voi, imi pasa de omenire, insa lucrurile pe care unii tind sa le faca personale le atac si le distrug. Nu sunt antisociala, doar ma pastrez pentru mine si pentru cei dragi. Ceilalti oameni care ma inconjoara sunt doar oameni cu care vorbesc printre zecile de oameni cu care vorbesc pe luna in interes de serviciu, facultate, etc.
“Prima oara cand apareai in vis erai cu alexandra pe care mi-am permis sa o flocai bine.. oricum era ceva neintsemnat, doar vorbeati sau ceva, nu prea retzin… apoi erai cu mine intr-un spital si ma pregateam sa fac o operatie pe creier.
De duminica incoace imi merg toate prost: ma cert cu ai mei, ma cert cu cine ma mai cert eu, ma cert cu sefu la munca, ma cert cu toata lumea. Imi merge ca la spanzurati si portofelul e asa de usor… Asa ca am nervi pe care mi-i calmez prin plimbari luuungi pana ajung acasa cu picioarele distruse, cam ca acum, si tot ce mai pot face e sa stau intinsa in pat. 
Si totusi cel mai greu e sa alegi. Alegerile impun o doza de responsabilitate pentru ca e vorba de viata ta si a celorlalti. Eu nu regret deciziile pe care le-am luat pentru ca m-au facut ceea ce sunt acum, chiar daca sufar, chiar daca nu e chiar atat de bine pe cat voiam. Dar altfel nu cresti, daca nu dai cu capul de sus, daca nu te loveste ceva in tzeasta ca sa te trezeasca la realitate. Alegerile pe care le facem ne definesc. 
deadcountess
comentarii recente