EU-TU si motive.

                    Evident ca nu este persoana publica(asa cum functioneaza termenul asta pt web) care nu sa nu realizeze la un moment dat ca este citita, comentata, ba mai mult chiar, subiect de articol. Well.. inainte credeam ca sa fii muza este ceva romantic, neasemuit  de flatant, dar acum tind sa cred, in lumina unor noi informatii, ca nu este asa, ca de fapt toata treaba sta altfel. Uite, facem urmatoarea chestie: TU acum iti vei imagina ca esti EU (trebuie sa o faci altfel nu mai citi!) si esti intr-o situatie pe care ti-o spun in randurile ce urmeaza. Fii pregatit pentru ca cineva te urmareste, iti analizeaza miscarile si le interpreteaza dupa voia sa. Pana aici s-ar putea sa ti se para pueril, crede-ma si EU ( adica mai nou, TU) am avut fix aceeasi senzatie. Dar de fapt totul se joaca la un alt nivel. Si acum vei schimba locul cu urmaritorul, dar aceasta nu este decat o miscare de fatada, de fapt ai fost dintotdeauna in tandem, i-ai stiut prezenta si nu te-ai dat de gol, l-ai urmarit din umbra si el nu a stiut, mai mult decat atat, el nu a stiut ca TU cunosti aproape totul despre el (mai putin data nasterii pe care o banuiesti a fi in acelasi an cu a ta, deci nu e mare diferanta). Aici vei nota grijuliu ca adversarul (din clipa in care l-ai simtit ti-a devenit adversar intr-o lupta din culise) a facut o greseala monumentala: te-a subestimat. Nu cred ca exista vreo greseala mai mare intr-un razboi decat  aceasta! Acum tu esti in avantaj, astepti doar momentul in care sa ii aplici lovitura de gratie pentru ego-ul sau atat de  sigur pe sine, atat de flatat de imaginea din oglinda.  Elementul surpriza este la indemana ta si poti sa il folosesti oricand ai tu placerea si acum este momentul, cand atat de sigur  pe el isi proclama victoria, aclamat  de miile de ganduri dintr-un cap mult prea mic ca sa inteleaga masurile tale de precautie si capcana intinsa. TU stii ca a muscat din momeala din clipa in care te-a denigrat subtil, cand ai devenit subiect de documentatie blogareasca.  TU stii ca nu a putut rezista tentatiei de a-si arata superioritatea de altfel inexistenta, ca i-ai servit pe tava (a fost efectiv pe tava TU stiai exact ceea ce aveai de facut) subiectul tocmai ca sa se linga pe bot, sa il lasi sa savureze victoria. Si acum TU iti intrebi sinele, de ce te-a urmarit, de ce tocmai TU. Si sinele ti-a raspuns: pentru ca de fapt te invidiaza, te uraste ca l-ai aruncat un suferinta, iar acum nu poate face nimic altceva decat sa se ocupe de fatada, cand pe dinauntru e putred; el nu a vazut nicio clipa ca toata mizeria in care a cazut a fost doar din propria-i vina. Dar sigur ca este mai usor sa crezi ca altcineva este vinovat ca viata ta este odioasa (si asta incearca sa o tina numai pentru el, dar nu reuseste), asa ca improvizeaza un make-up  ca o ultima incercare de salvare a imaginii in fata celorlalti. 

Schema era una simpla: exista situatia initiala(aceea in care esti urat si urmarit- victima), la care nu trebuie decat sa mai adaugi un ingredient: elementul declansator (o situatie aparent daunatoare tie- momeala care e atat de evidenta), va aparea si efectul nu prea mult asteptat si iata concluzia(e in pargraful urmator). Si acum de ce? Pentru a pune armele pe fata si a da cu pestele peste bot, tocmai pentru ca unii oamenii nu stiu ca au pierdut din vina lor!

Si te gandesti ca de fapt e chiar placut ceea ce se intampla in momentul in care iti dai seama ca ai un zambet in coltul gurii incremenit, cand realizezi ca, de fapt ,cel care se zvarcoleste dupa ce a baut singur otrava e si cel care sufera. Pe tine nu te doare nimic, esti oke, ai o viata inainte.  Interesant, nu? E intersant cum reactioneaza oamenii din instincte, cum dorinta de a nu se lasa invinsi in momentul in care i-a fost intors spatele ii obliga sa se agate de persoana draga acestuia.

GAME OVER! 

Si acum voi vorbi despre mine pentru cei care nu ma cunosc sau ma cunosc prea putin, si nu va fi un bilant, nu  tind sa fiu in pas cu trendurile, ma oftica la culme isteria generala si spiritul de turma, ci pur si simplu voi vorbi despre mine.  Exista aici o pagina cu un interviu  pe care mi l-a luat domnul Ionut Caragea si care sa o satisfaca intr-o oarecare masura setea de cunoastere a unora. Undeva mai spre sfarsitul paginii vorbeste despre un nou proiect literar si anume munca pe care o depun pentru a termina un roman. Evident ca subiectul este secret. Dar acum ca tot veni vorba, voi face un update si voi spune ca sper ca odata cu publicarea acestui roman sa reusesc sa il termin si pe cel de-al doilea. Si pentru toate acestea am niste multumiri de adus. (aici voiam sa ajung)

In primul rand lui Andrei Ruse, care nu stie ca romanul Soni mi-a dar curajul sa ma apuc de o munca atat de laborioasa si el stie cat de greu poate fi. Apoi ar mai fi  Gelu Vlasin care intr-o cafenea  acum cateva luni m-a incurajat sa il scriu dupa ce i-am povestit cateva lucruri. Bunului meu prieten Alex Nichifor redactor la editura Tritonic care ma sprijina nu doar psihic, ci si citind si analizand fragmente din carte. Lui Cosmin Dragomir  redactor, PR Club A, etc (omul asta a realizat multe, ar trebui sa scriu separat  3 romane despre el), un prieten vechi (si acum parca il vad cum ranjeste: “Da, spui tu asta?”) care nu si-a dat seama atunci ca in cele peste 4 ore de discutie  mi-a aratat ca problema se pune altfel si ca e de datoria mea sa  duc pana la capat si ca nimic nu vine degeaba. Apoi prietenilor, colegii de camin (Miky, Iulia- pt suport tehnic si nu numai:D) si nu in ultimul rand, dar mai ales, omului drag de langa mine. 

 

hah! si acum puteti spune ca sunt o nebuna cu acte in regula!