povestea frunzei (2)

[....]    Si alte inaripate strabateau cerul, insa nici una la fel de frumoasa ca Fluture. Deja simtea lipsa prietenului sau, dar el nu avea sa se mai intoarcă. Vantul incepu sa isi plimbe puii prin valea aceea si astfel Frunză ii cunoscu pe toti dupa numele lor. Unii mai calzi, altii mai reci, unii mai puternici, altii mai slabi, dar Frunză era fericit.

O bucata de carne se tara langa el, atingandu-i moale porii si-l sperie pe Frunză infatisarea ei ciudata.

—Nu te speria dragul meu Frunză, eu sunt Vierme si multi ca mine vei mai cunoaste.

—Dar infatisarea ta este atat de ciudata… semeni putin cu Fluture, insa tu nu ai aripi de Curcubeu frumos colorate si pline se stralucire. Uite, sa iti arat comoara mea lasata de Fluture.

Si Frunză isi dezvalui bucuros micul dar de la prietenul sau.

—Ah! L-ai cunoscut pe Fluture! El este trufas si laudaros cu aripile sale. Eu nu am si imi este bine asa, reusesc sa ma strecor acolo unde numai Gandul poate.

Dar Frunza nu cunostea Gandul, asa cum nu cunostea nici Curcubeul. Si il intreba pe Vierme, care ii raspunse cu vorbe intelepte:

—Gandul e vocea din tine pe care o auzi numai tu si care iti arata tainele din sufletul tau.

—Ohh.. inteleg cateceva din ce imi spui. Si tu ai vazut lumea asemeni lui Fluture?

—Eu imi cunosc propria lume, lumea ce traieste in mine, in Visul meu.

—Si fluture mi-a vorbit de Vise, insa eu nu stiu ce sunt acelea Vise. Mi-a spus ca Visele sunt ale Oamenilor, dar eu nu cunosc nici Oamenii.

Vierme isi mangaia barba sura, si il amuza pe Frunză cu privirea lui ganditoare.

—Oamenii sunt creatia cea mai importanta a lui Dumnezeu, ei sunt inzestrati cu mult mai multe lucrui decat noi. Insa Oamenii au pierdut legatura cu noi, nu ne mai inteleg vorbele pt ca au devenit egoisti. Au uitat cuvintele si nu mai pot vorbi cu noi.

—Ce trist! Şi nu putem face nimic?

—Noi cu totii vrem sa fim langa Oameni, dar constructiile lor ne distrug incetul cu incetul, insa ei nu pot exista fara noi, si ei stiu asta. Insa copii de Om sunt minunati, ei inteleg dragostea si ne iubesc, tin la noi, dar in Timp ei uita si ne ranesc, cei ce i-am fost odata prieteni. In Visele lor unde dragostea umple inima acolo e liniste si pace intre noi. Asta e Visul: multa Dragoste.

continuare de la http://deadcountess.wordpress.com/2008/07/10/povestea-frunzei/

© Copyright Ioana Florea

Mai bizar (poem 2)

se aprind lumini

şi undeva pe retină te zgârie

lăsând mici semne

abia perceptibile amintind

de spaţiile înguste dintre celule

 

şi treci dintr-un vis în altul

fără să ştii 

că umbra îşi îngroapă spinarea în tine

 

nimeni nu ţi-a spus  

că tencuiala care îţi  adăposteşte

oasele

o sa ţi se scurgă printre degetele-foarfece

când o să te aştepţi mai puţin

ca şi când a doua natură a lucrurilor 

ar fi moartă

 

 

© Copyright Ioana Florea

Videopoem

Cineva drag s-a gandit sa imi faca un video poem. Si l-a si facut.   

 

ii multumesc mult lui Trip… interesanta idee! si mai mult, un gest extrem de frumos. multumesc din inima!

Cineva drag

şi mâine dimineaţă o să moară cineva

cineva drag 

căruia i se va dezlipi pielea

şi oasele

şi carnea se vor face pulbere

 

şi mâine seară o să rămână cineva

cineva drag

spânzurat între ceruri

şi visele

şi dorinţele toate or să se stingă

 

şi mâine noapte o să apară cineva

cineva drag

ca un licurici în noapte

şi nimeni

şi nimeni nu o să-l poată atinge

….

şi întotdeauna o să fie mâine dimineaţă cineva

cineva drag

care să ia lumea de la capăt

Valy despre mine.

Dragul de Valy s-a gandit acum cateva zile sa scrie un post despre mine.  I-a venit in minte sa “desemneze” la un anumit interval de timp cate un autor bun care  ii place . “Deschid astazi o categorie noua “Artist Spotlight” unde va fi promovat/a la un anumit interval de timp un artist (de la poezie la pictura).”  (Valy despre Artist Spotlight)

cititi blogul lui Valy .

mi-e gura plină de ţărână

mă lovesc în cădere
de oasele tale duhnind a viaţă
unghiile se înfig în iluzii
doresc un mort cu ochii pustii
răstigniţi în ceaţă
privirea mea prinde rădăcini
în trupul pământiu al Lunii
cocon de umbre 
asfinţite

Premiul Nobel pentru Literatura 2008

Premiul Nobel pentru literatura 2008 a fost desemnat scriitorului francez Jean-Marie Gustave Le Clézio anunta azi, 9 octombrie Comitetul Nobel din Suedia. Le Clézio este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani. 

Foarte tânăr, la numai 23 de ani, el obţine premiul Théophraste Renoudot pentru romanul său de debut „Le proces verbal”, important succes literar care‑l propulsează în rândul „scriitorilor vremii”, apreciat de marea critică literară pariziană. Din acel moment continua sa scrie dovedind o permanenta evolutie, ceea ce i-a si adus premiul Nobel pentru literatura. 1950‑51Jean‑Marie scrie un nou roman, Le Cheile blane, ale cărui personaje vor reveni mai târziu în romanul Désert. Apoi mai publica carti printre care: : Le Déluge, L’Extrase materielle , Terra Amata, Le livre des fuites, Les Géants,  Mydnosa ,Vers les icebergs, L’Inconnu sur la terre, Mondo et autre histoires, La Ronde et autre fais divers, etc. 

Principiul mişcării, al deplasării continue, însăşi principiul totalei libertăţi este principiul călăuzitor al eroilor lui Le Clézio, a căror existenţă e construită pe acest „dor de ducă”, care‑i salvează de la înnămolirea într‑o societate distrugătoare. 

 

Anul trecut, Premiul Nobel pentru literatura a fost acordat scriitoarei britanice Doris Lessing. Academia Regala din Suedia a apreciat lucrarile lui Lessing care descriu experienta feminina “cu scepticism, intensitate si putere vizionara”. 

 

“Author of new departures, poetic adventure and sensual ecstasy, explorer of a humanity beyond and below the reigning civilization”. (Comitetul Nobel, despre Le Clezio)

 

Premiile Nobel, create de savantul si omul de afaceri suedez Alfred Nobel, inventatorul dinamitei (1867), au fost decernate pentru prima data in 1901. 

Comitetul suedez a anuntat in aceasta saptamana castigatorii premiilor Nobel pentru medicina, fizica si chimie. In zilele urmatoare vor fi anuntati castigatorii pentru economie, cel mai asteptat moment fiind insa acela al anuntarii castigatorului premiului Nobel pentru Pace, in 10 octombrie. 

Pe 10 decembrie, castigatorii premiilor Nobel din acest an vor primi din partea Comitetului Nobel o diploma, o medalie si un cec in valoare de un milion de euro.

… d’ale Capitalei

De pe data de 1 octombrie am un nou statut, si anume acela de student al unei universitati… si ca orice student care se vede ocupat cu d’ale studentiei, m-am dus sa ma intalnesc cu niste colegi. Am coborat la Universitate, si am luat-o pe jos pana la Piata Rosetti ca sa astept autobuzu care avea sa ma duca la intalnire. Si staaaai sa vina autobuzu, o plictiseala de moarte, asa ca am inceput sa sap un sant plimbandu-ma de colo-colo. La un moment dat hop si autobuzu! Si ca orice cetetean al Romaniei, asteptam si eu sa am loc si sa urc. In spatele meu doi tipi oarecare…

Si de aici povestea isi atinge scopul…

Deodata simt cum ceva se intampla in spatele meu si ma intorc usor. Aveam o gentuta primita de la prietena mea cea mai buna, si o tineam la spate, pentru ca asa era mai comod si o intorc in fata si brusc observ ca fermoarul era deschis pe jumatate. Primul gand a fost ca asa l-am lasat eu,  dar imi imaginam ca nu-s asa de proasta incat sa  nu il inchid. Deja eram urcata in autobuz cand ma intorc si ii vad  pe cei doi care mai devreme in spatele meu plecand tiptil. Se inchid usile, si din gura mea voiau sa iasa cuvintele: “Hotii!!”. Ma uit repede sa vad in geanta si  observ ca nu lipseste nimic. Dar deja turbam de nervi. Faceam 13-14, nu reuseam nici biletul sa il compostez. Mi-a fost ciuda pentru lipsa mea de reactie. Dar eram atata de uimita… Niciodata in viata nu mi se mai intamplase asa ceva, si nu-mi venea sa cred. As fi vrut sa pot da timpul inapoi si sa le dau una macar, sau sa-i injur, sa fac cevaaaa!!! M-am calmat intr-un tarziu cand mi-am dat seama ca ar fi putut avea vreo arma asupra lor si ca as fi putut fi cu adevarat victima lor.

 

Si culmea e ca erau destul de bine imbracati, nu isi tradau cu nimic adevarata lor meserie. Am ramas socata si de modul de operare, si de gest..

 

Aici un site cu sfaturi care sa va tina departe de  de postura de victima a hotilor de buzunare: http://securitypro.ro/content/view/25/33/lang,ro/

SONI

SONI

Tu ce ai simţi dacă ai afla că mai ai doar 6 luni de trăit?

Soni are 26 de ani şi află că în 6 luni o să moară. Dar Soni simte că de acum începe sa trăiasca. “Nu e nimic aici în afara dorinţei noastre de a muri cât mai târziu posibil.” (soni)

“Crede că timpul este doar o unitate de măsură pentru viteză. Cu cât faci în viteză mai multe lucruri cu atât timpul trece mai repede şi cu cât mai mai puţine, cu atât timpul trece mai încet. Crede ca, dacă s-a născut în 1981 înseamnă că a fost cel puţin 1981 de ani moartă, aşa că a pierdut destul, netrăind decât 26 de ani, nu are de ce să se sperie că va muri. Două viziuni interesante şi mai sunt încă multe de descoperit în această carte…. SONI este o stare de spirit.” (Gia Codrescu)

Soni este un roman care poartă semnătura lui Andrei Ruse. începând cu 26 septembrie, SONI poate fi comandată online de pe librăria virtuală a editurii Tritonic, iar prima lansare a romanului va avea loc pe 9 octombrie, orele 19:30, la noul magazinul Diverta (bd. Magheru nr. 9, fostul magazin Eva, vizavi de Cărtureşti).

va urma…