Povestea Frunzei.

Part I.

 

 

Din nodul unei crengi s-a nascut o dragoste: Frunză. Si Frunză a venerat ziua in care s-a nascut. Ii placea cum soarele isi picta trup in vazduh in culori de sange pe care apoi le fura vantul. Si Frunză radea. Vantul ii gadila incet nervurile, scancea de placere dansand si lumea toata se bucura alaturi de Frunză.

Mai tarziu un Fluture si-a oprit zborul atingandu-l  suav pe Frunză cu aripile sale incantatoare pictate in culorile curcubeului. Si lui Frunză ii placea, primise o vizita. Admira in tacere frumusetea plina de gratie a inaripatului, ii era rusine sa vorbeasca; timpul nu ii ordonase cuvintele.

—Iti plac aripioarele mele, nui asa? Toata viata mea am primit laude pt colorile mele. Le vezi? Ele sunt rupte din Curcubeu, darul meu de la Creator care a considerat ca merit aceste minunatii. Frunză tacea. Esti  timid Frunză!

—Ce e… acela …curcubeu? reusi Frunză sa intrebe rusinat putin.

—Înca nu l-ai văzut?

Frunză inclina din cap ca nu stia despre ce era vorba, ca  nu intelegea.

—Pai uite, curcubeul e o punte peste intreaga lume, el uneste visele oamenilor. Ori de cate ori se naste un vis, apar culorile aranjate aripile mele si invaluie toata suflarea cu minune.

Dar Frunză tot nu intelegea. El nu cunostea oamenii si visele.

—Înca nu stii, dar timpul iti va arata frumusetile toate. Iti voi lasa ca dar din partea mea pt ca imi esti simpatic praful acesta colorat care iti place atat de mult. Ramai cu bine!

Si astfel Fluture isi lua zborul. Avea de strabatut lumea, iar Frunză zâmbea. Avea acum un prieten.