Ana
interior de semne
îmbrăţişează pământul din inerţie
în fiecare dimineaţă recunoaştem pământul
în picăturile de ploaie
decorul aceleiaşi iubiri de oase
…
pesemne că femeia e un mag
cu vibrări de rece
dincolo de atingerea neaşteptată
a cărnii
Ana
interior de semne
îmbrăţişează pământul din inerţie
în fiecare dimineaţă recunoaştem pământul
în picăturile de ploaie
decorul aceleiaşi iubiri de oase
…
pesemne că femeia e un mag
cu vibrări de rece
dincolo de atingerea neaşteptată
a cărnii
http://dapreutescu.blogspot.com
The poetic law of cause and effect
bv colega
ti-a prins bine capitala:))))))))))
mult noroc
multumesc dragii mei. sa mai treceti, va asteapta poeme noi.
superb,m-a lasat fara cuvinte!
multumesc mult corina de trecere:* si ma bucur ca ti-a placut. o sa mai pun poeme noi.
intrebare: e prima varianta, asa cum a iesit initial, sau ai mai schimbat pe parcurs ceva?
e un poem foarte vechi. si la fiecare poem se mai schimba cateceva, mai mult, sau mai putin. de ce???
pentru ca se simte ca nu s-a “nascut” asa. nu zic ca e bine sau rau, dar se vede ca a “crescut” in timp. rezultatul e unul placut.
atunci e foarte bine. ma bucur sa aud asta… te mai astept…
Ana e cumva fantoma de care povestesti in alt post?
“pesemne că femeia e un mag
cu vibrări de rece”
Imi aminteste de M.Cartarescu – De ce iubim femeile
Foarte frumos:)