Viata (nu) bate filmu.

Viata nu-i ca-n filme nici ptr baietii buni/fetele bune care asteapta true love sa le pice in poala si sa nu fie nevoie sa le faca o m*ie.

E greu sa traiesti in realitate, sa nu ai un script dupa care sa te ghidezi si sa stii ce o sa urmeze dupa ce apar pe ecran creditele si fatuosul the end si muzica aia uplifting din filmele americane (cu steag cu tot). Trist ptr ca nu e niciun mr Darcy sau Rhett Buttler prin zona cu atata sarm si witty words incat sa te dea pe spate. Traim printre cocalari si pitipoance, inotam intr-o mare de transpiratie in fiecare zi in autobuz si nu pica nimeni in bot de dragoste, nu ajuti pe nimeni sa salveze lumea decat daca esti voluntar la crucea rosie (nici atunci zice Strumf). Nu exista bombe pe care imbecilu’ de gagicatu’ din filmu’ asta sa le opreasca in ultima secunda ptr s-a gandit sa taie firul albastru – ala rosu nu e niciodata  bun (de unde stie mister…) si nici nu e vreun genist sau din fortele speciale. Dar cand e impuscat de 3 ori in cap se ridica si mai omoara vreo 20 intr-o bataie cu pumnii. Si nici gagicatu’ ala mic si pricajit care mananca mancare la pachet facuta de mamica la facultate/liceu/munca cand e atacat de 50 de musculosi cu mitraliere, pistoale si pumnii goi nu scapa fara un maxilar rupt si probabil spitalizare 3 luni, ca doar el nu e Steven Segal care nu-si ia bataie in filme.

Viata nu e Die Hard, viata nu e in rolul principal cu Dolph Langren ala si o p*zda buna cu cracii lungi. Viata nu-ti scoate in cale iubirea adevarata in slow motion si nu-ti da nimeni diamante de la Tiffany, nici macar un mic dejun.

Baietii buni is idioti si filosofi.
Fetele bune il asteapta pe Prince Charming si ajung f*tute de Tzantzaru, un individ paros si cu acnee pe fata si fara bani, dar e un sentimental…
Curvele stau la hotele de 5 stele in vacanta si conduc un Ferrari ptr ca ele stiu ca Prince Charming nu exista.
Baietii rai au si p*zde, si bani, ei n-au probleme, ptr ei viata e o aventura.
Si negrul.. meh.. el e fericit, o are mare!

post inspirat de strumf. il gasitit aici http://ne-am-prost.blogspot.com/2011/06/de-ce-baietii-buni-nu-castiga-decat-in.html

Ella, ghinionista.

Dupa tiparul Mary ghinionista, azi am aflat ca exista si o Ella ghinionista, adica io. Sa va povestesc.

Totul a pornit de la faptul ca nu mai am tigari. Ma imbrac repede sa cobor la magazin, caci toate se inchid la 10. Ceasul tacaia 21:45.

Ajung in strada si o zbughesc spre magazinul unde stiam eu ca tipul sta pana mai tarziu. 30 de secunde mai tarziu vad gratii in fata ochilor si vanzatorul tocmai se urca in masina lui smechera si disparea in noapte. Trag aer in piept si traversez spre magazinul de vis a vis unde era lumina. Intru fericita.

-Buna seara, mai e deschis?

-Da.

yeeey!!! in sfarsiiiiit! inca putin si topaiam de fericire.

-Vreti tigari? ma intreaba omu’.

uuuuu, asta citeste si mintile oamenilor!!!

-Da, ii raspund eu mosului.

-Imi pare rau, dar nu mai am tigari.

ceeee???? cuuuum? Adica pachetele alea is doar de forma?…si trag o injuratura in gand.

Ies din magazin plina de nervi. Ma gandesc sa dau pe twitter, dar renunt cand imi dau seama ca as ajunge mai tarziu la Agip-ul din capatul strazii.

Dupa 5 minute eram inauntru, in fata tipei de la casa, cu un zambetoi pe fata.

-Ce doriti?

-Un pachet de tigari.

-Imi pare rau, dar momentan doar pentru carburant…

Si deja eu nu mai auzeam nimic. Nu imi venea sa cred.

-Ahhhh, ma sinuciiiiiid! ii zic tipei si ies cu coada intre picioare.

Deja nervoasa ma uit in jur si ghici ce:  pe o strada de vis-a-vis era un supermarket NON-STOP!!! Se face verde si incep sa dau picioare zebrei cand vad un tont cum franeaza la 20 de cm de mine. Vreau sa ii arat un semn,dar ma razgandesc: daca nu m-a omorat cu masina, nu vreau sa ma omoare in bataie si merg repede mai departe.

Ajung intr-un final in magazin si cer tigarile pe care le fumez de obicei. Nu au. Arghhh!!!! Iau altceva si ma car spre casa.

Lectie: nu mai cumpara tigari daca e trecut de 10!!

punct si de la capat.

Nu am mai scris de atata vreme aici pentru ca am simtit ca nu am multe sa va zic desi atat de multe lucruri s-au intamplat. Insa un lucru e cert, aseara mi-am dat doua palme peste ochi si m-am trezit cumva. Picam intr-o stare total neproductiva pentru scrisul meu. M-am lasat atat de prinsa in lucrurile omenesti incat am uitat cat de important este pentru mine sa visez. Asa ca am inchis usa  din care au iesit atat de multi demoni in ultimul an si sper sa o pastrez incuiata. Altele sunt de neinchis.

Asa ca mi-am luat jucariile si cutitele in lumea mea si nu mai primesc pe nimeni. Cel mai inalt turn e al meu si de acolo privesc ce se intampla cu un ochi de sticla. Tot ce mi-a ramas si imi va ramane e lumea de dinauntru unde nimic nu i se poate intampla unei contese.

Azi dimineata mi-am invitat la ceai vechii prieteni pe care i-am uitat, pierduta fiind in uman. Si-au anuntat sosirea si alti invitati de seama in viitor si ii astept.

scurt pe 2

sunt extrem de obosita. ma chinui de cateva zile sa tot scriu un post si nu reusesc in mare parte ptr ca nu am timp si sunt tot extenuata. maine sper sa reusesc. mi se inchid ochii, fug la somn.

Una, doua…

1 mai. Maine e 1 mai. Toata lumea pleaca la mare cu exceptia unora care nu au chef sa se ingramadeasca pe o plaja si asa murdara sau sa se balaceasca intr-o apa rece. Eu sincer ma bucur ca ramane Bucurestiul liber, ca o sa scap de toata agitatia pe weekend si o sa ma pot plimba pe strazi aproape goale, ca nu o sa mai fie coada mare in supermarketuri si alte multe lucruri bune care rasar de aici. Puteam sa plec si eu, dar m-am gandit ca cel mai bine e sa plec de exemplu, saptamana viitoare, cand plaja o sa fie libera de fitzele de 1 mai. Hai, ziceti ca sunt geloasa ca nu va insotesc in vama sa beau ca sparta si sa arunc peturi pe unde apuc si sa intind micul in mustar pe o terasa vai de mama ei. Oricum o sa simt ca am fost si eu acolo ca twitter o sa vuiasca de impresii din vama si experiente.

Si daca tot veni vorba de twitter, hai sa faceti si o adunare acolo in Vama, ca in Bucuresti s-au tot facut. Daca tot s-au facut recitiri, citiri, rascitiri, lecturi la metrou, lecturi pe buda, lecturi si supralecturi si altele d-astea. Si daca nu avem, hai sa inventam un hashtag cum ca a murit Iliescu si sa vorbim doua zile despre asta. Hai sa institutionalizam orice forma de interactiune umana in offline (dupa cum se zice) sub forma unui twitt meet. Ca daca nu e twitt meet si nu se fac poze langa Adrian Ciubotaru (chiar daca e doar o eticheta lipita de un stalp) inseamna ca nu are rost sa ne intalnim. Nu mai poti sa citesti o carte ca tot omu’ ca tre’ sa faci twiit meet si sa se mai adune cateva zeci de oameni de parca un singur om ar fi inventat lecturile urbane, de parca noi astia prostii care nu am venit cu ideea hai -sa- facem -twitt- meet nu am fi citit la metrou sau in ratb de plictiseala sau diverse alte motive. Fiecare mai cu motz s-a trezit sa inventeze apa calda sau roata. Depinde care cum pofteste. Si la urma urmei de ce sa ma duc cu inca 50 de oameni sa citesc la Universitate, de exemplu,  cand pot foarte bine sa ma duc in parc si sa citesc singura, linistita, fara sa imi distraga nimeni atentia. Ahh da, nu iti face nimeni poze si nu esti semi-vedeta.

ps: astept comentariile voastre cu real interes;)

Eu si lumea

nici nu stiu cum sa incep postul asta si cum sa va zic. sa fii eu nici nu e “mijto”, nici nu e “cool”, nici nu e usor…

de cand ma stiu am incercat sa fiu ca ceilalti, sa “fit in” si bineinteles ca nu a mers pana acum si nici nu va merge vreodata. si azi am si inteles de ce, analizandu-i pe cei din jur. cineva a zis ca cunoscandu-i pe cei din jurul tau ajungi sa te cunosti si pe tine si mare dreptate a avut. si, dupa cum va spuneam, uitandu-ma asa in jurul meu, ghici ce am vazut: oameni goi pe dinauntru, superficiali, egocentristi, plini de sine si mandrii de “virtutile” lor. totul e o mare mascarada, un teatru de papusi unde unii incearca sa pupe pe altii ca sa le iasa si lor ceva, nu conteaza ce, orice! doar sa iasa! eu nu oi fi o sfanta, dar nici in oala aia cu “potiuni” nu vreau. sa rama cine vrea acolo, pe mine nu ma intereseaza. am trecut de mult de perioada eroica in care incercam sa deschid mintile unora care nu pot vedea dincolo de suprafata, pentru ca lor le este atat de simplu sa fie asa incat un NU din partea lor este atasat de creierul lor de la inceput.

nu pot sa ii inteleg pe aia lasi care nu au tupeul sa spuna ceva in fata. oare e atat de ciudat si de dificil sa ii spui cuiva: you suck!? fratica, be you! iti e frica cumva sa ii spui cuiva ca te doare fix in cur de ceea ce zice, ca in afara de chestiile de baza pe care le stie orice pusti, altceva nu stie, ca nu e decat un neica nimeni care se vrea si se crede Ză Big Boss? ce o sa faca? o sa se supere evident si o sa zica o inteligenta de clasa a 4-a cum ca cine esti tu sa iti dai cu parerea, de parca nu am trai intr-o tara democratica, de parca nu-i asa ca el e un neica nimeni?

si stau asa si ma intreb daca oamenii astia cand se uita in oglinda, oare nu le fuge imaginea? stiu ca daca pui in fata unui scaun gol o oglinda, va aparea scaunul tot gol, fara nimeni in el. asta da dilema…

cand vad ochii aia goi, privirea aia de bou la poarta noua, ma cuprinde depresia. oare nu mai sunt si altfel de oameni? din fericire pot sa spun ca da, ca exista si din fericire sunt prietenii mei, chiar daca ii numar pe degetele de la o mana!

ps: va iubesc dragii mei prieteni, putini, dar buni.

Cum a fost Blind cu Vlad Grigorescu

Aseara am fost la Blind cu Georgiana mea draga si Vlad, @nascutobosit, scumpul meu prieten. Bineinteles ca acum e timpul sa o trag pe Georgiana de urechi ptr ca a intarziat, chiar daca nu a fost in totalitate vina ei, dar o fac ptr ca imi dadea palpitatii.

..si hai ca nu mai lungesc vorba cu povesti de adormit copii si batrani si va zic cum a fost, asa cum am promis cu mana pe inima.

Blind cu Vlad Grigorescu.

Primul show de genul la care am fost si cu mana pe inima mea mica si neagra va spun ca si-a meritat banii si mai ales timpul. Mi-as fi dorit sa mai dureze inca vreo ora. Cand e Vlad Grigorescu pe scena uiti cat timp a trecut. A fost interactiv si amuzant si nu doar ptr ca am ras eu, ci ptr ca a ras si Vlad (nu cel de pe scena, cel de langa mine:P ) si toata sala. Oricum tot ce a facut aseara a fost foarte frumos si daca nu ati venit ati pierdut. Sa speram ca undeva intr-un viitor va mai repeta show-ul ca sa il vada si cei care  nu au putut ajunge si si-au dorit sau nu si-au dorit si sunt curiosi cum sta treaba. Chiar mi-a placut foarte mult si va invit sa iesiti din cutie si sa va duceti la astfel de show-uri. Imi place ca nu stii la ce sa te astepti ca va face sau va spune. Daca va place misterul, Vlad Grigorescu e solutia.

Asa ca ii dau un 10, asa ca la scoala, lui Vlad Grigorescu. Ahh, si cand mai are show sa va duceti ptr ca omu’ chiar stie ce face, dar nu o sa va zic ce si cum a facut aseara, go and see next time!

…si, cum nu ma pot abtine sa nu fiu sincera… as fi vrut sa ii calc pe cap pe toti acei (cativa) imbecili care radeau cand nu trebuia in timpul showului si/sau care tot trancaneau. Cu un toc de 10 cm as fi lasat o urma frumusica:D *EVIL*

…si, pentru cei care cred ca e bullshit, crap, etc ceea ce fac oamenii ca Vlad, va zic ca e nevoie de multa pricepere, experienta si …psihologie. cei care cred ca e asa usor, va anunt ca nu e. inteleg ca toti romanii se cred poeti, dar nu toti sunt.

Blind.

Revin dupa cum am promis cu noutati. De data asta va anunt despre Blind, spectacolul lui Vlad Grigorescu la care abia astept sa ma duc. Sunt profund intrigata si curioasa de ceea ce face Vlad si abia astept sa vad cum sta treaba.

Curiosi, huh? ghici ce, si eu! Ok, acum sa va povestesc. Intamplarea  a facut ca intr-o zi friguroasa de martie sa dau click pe un profil de twitter unde scria mareeee: MENTALIST si asa am aflat si eu ca mai sunt oameni care fac lucruri interesante. Da, ati ghicit, e @vladgrigorescu si m-a lovit cu curiozitate de nu va pot explica. Am aflat ca are Show pe 27 in Glendale si o sa ma duc si eu acolo sa vad ce se intampla si ce face.  Am vazut pe youtube, dar curiozitatea mea nu e satisfacuta deloc. Vreau sa vad pe viu ce se intampla. Ca o psiholoaga ce sunt tre sa ma duc sa imi holbez si eu ochii acolo si poate imi dau seama ce se intampla, daca nu o sa stiu ca omu’ stie sa-si faca treaba si o sa plec oricum multumita.

Maine o sa cumpar bilete de aici ca sa fiu sigura ca eu si prietena mea vom mai prinde loc si nu  ne vom “chiţăi” pe la geam ca sa vedem ceva. Mai vrea cineva sa mearga cu  noi?

Oricum o sa va spun cum a fost, dar cine vrea sa mearga cu mine si prietena mea sa lase un comentariu.

ps: sunt foarte incarcata si prinsa in scris/lucru in perioada asta si  nu prea am timp de blog, dar o sa fac tot ce pot sa va tin la curent.

UPDATE:  aici e HARTA ptr cei care nu stiu

under-note

Trebuie sa ma fac bine. tocmai ce am racit ingrozitor si ma simt ca o ciuperca expusa indelung la soare. sunt praf de oboseala, e aproape 4 dimineata si eu nu pot sa dorm fix cand am mai mare nevoie de odihna. dragut nu-i asa? insa sunt incantata de de ieri am inceput din nou lucrul la roman, deci lucrurile din punctul asta merg pe un fagas normal. in rest, totul este o amestecatura de oase din care nu mai intelege nimeni nimic, unde lucrurile se complica atat de tare incat nu mai stiu nici macar unde mai e suprafata.

nu e stilul meu sa pun linkuri catre youtube, dar cum exceptia intareste regula, va las cu Avril Lavigne- Alice

V-day

Ziua lui Valentin. Maine, 14 februarie. Duminica. Posibil soare. Balena se prabuseste. V day rezista.

Toata chestia asta cu ziua sf. Valetin mi se pare bullshit, ptr ca, la fel ca si Craciunul  e o “sarbatoare” care a inlocuit o alta pagana, gen: hai sa dam cu vopsea pe deasupra ca nu vede nimeni. Nu o sa stau la povesti pe tema asta, exista Google ptr asta.

Azi toata lumea si-a impartasit adoratia fara de asceasta V day, innebuniti fiind de cum sa isi impresioneze maine parteneru’. Bullshit, ok? Ceilalti, mai putini la numar din pacate sunt fix contra; un razboi in toata regula intre partile implicate. Eu una nu pot sa inteleg cum poti sa spui ca V day e ziua iubirii, a loialitatii, bla bla bla… cand in celelalte zile din an, care sunt 364, uiti sa dai telefon, sa raspunzi la mail, sa fii ocupat, etc. si sa te trezesti pe data de 14 sa fii partenerul model!? Sa mori tu ca mai ipocrit/a de atat nu poti fi. Pai in celelalte zile ce ai pazit? De ce sa avem motive sa facem cadouri, sa luam flori sau sa fim draguti de cateva ori pe an si in sarbatori de genul?

Nu e de ajuns ca de faptul ca suntem ipocriti, trebuie sa mai si comercializam iubirea prin sarbatori ca astea care nu fac decat sa iti usureze portofelul si constiinta aia incarcata ca in restul anului ai fost mai… ocupat.

Singurii care nu au nevoie sa sarbatoreasca  V day sunt acei indragostiti ptr care fiecare zi e speciala (si-n gand imi sar tup tup Alexandra si Alec), cei care sunt sinceri si deschisi de fiecare data. Ei sunt singurii care nu au nevoie de asa ceva.

Si acum parca aud: de unde stii tu ca relatia mea nu e asa de :X:XX::*:*:* tot anul? -Nu stiu, tu stii. si daca e asa de XXXXX tot anul nu ai nevoie de V day!

NU AVEM NEVOIE DE v DAY daca suntem sinceri!

ps: pfiuh, m-am calmat:D