O leapsa.

O leapsa deschisa pe Blogul lui Mugur Frunzetti pe care m-am gandit sa o iau si sa o dau mai departe catre cineva vrea sa o ia….

Zodia: un varsator cu ascendent in leu si sarpe. (nu va zic data nasterii)

As vrea: sa traiesc 100 de ani ca sa pot citi toate cartile care imi plac si sa descopar oamenii pe care ii iubesc.

Pastrez: bilete de tren, monezi, timbre, scrisori, pungi de M&Ms, si cam tot ceea ce imi trezeste o amintire.

Mi-as fi dorit: sa studiez vioara si pianul si sa am ochii verzi

Nu-mi place: sa ma plictisesc, nu-mi place sa dorm…

Ma tem: de paianjeni, spatii inguste si inaltimi. da stiu, cam multe fobii. ahh am uitat, imi e teama de cutite mari

Aud: daca ma concentrez intens pot auzi voci vorbind intens de parca mi-ar sopti cineva in ureche ptr cateva secunde

Imi pare rau: ca nu m-am nascut in alt secol.

Imi plac: muzica, filmele cartile, zapada,untul , intunericul, povestile cu fantome, scrisul, etc

Nu sunt: egoista si rece

Dansez: rar, dar imi place. nu prea am ocazia sa dansez.

Niciodata: …. intotdeauna se intampla!

Par: uneori par vesela cand de fapt sunt trista, uneori par ca as avea mai multe personalitati

Plang: de fiecare data cand sunt acuzata de ceva pe nedrept (simtind in acelasi timp furie ptr ca ma umilesc singura), cand sunt singura singura singura si de sarbatori

Nu-s intotdeauna: femeie, mai sunt si copil

Nu-mi place la mine: ca pun totul la suflet- imi e greu uneori sa ma detasez

Sunt confuz(a):de fiecare data cand incep sa povestesc cuiva despre proiectele mele. ma pierd atat de mult in idei incat iese o varza totala

Am nevoie: de libertate, iubire si carti

Ar trebui: sa termin romanul mai repede

ps: imi e foame, abia am venit de la examen, asa ca o tiulesc la gatit!!!

ps2: Vulupe, poti sa te apuci sa scrii!!:D

Matasari17

Acum cateva mi-am lasat supararile acasa si intovarasita de @Vulupe alias Mister Fox si @Gloryboxblues si am fost la Matasari17. Evident ca nu stiam mai nimic despre ceea ce se intampla acolo sau ar trebui sa se intample. Intai a aflat ca e o casa. Apoi am vazut oameni. Apoi am vorbit cu oameni si am baut un vin fiert delicios. Ahh ca sa nu mai zic ca muzica era dementiala. Imi mutam privirea de la fata-cu-vioara la fata-de-la-pian si tot asa pana am ametit si am simtit nevoia unei tigari. Si Iulian e o gazda dementiala. Are o voce soft care se potriveste perfect cu ceea ce se intampla acolo si M17 nu ar fi fost cu siguranta asa fara el. Ma bucur ca inca o intamplare fericita (apropo de intamplari caci discuta cu Vulpe teorii despre asta) m-a dus acolo. E genial.

Nu o sa va povestesc toate cate s-au discutat aseara ca au fost prea multe, dar ceea ce o sa zic e ca m-am simtit grozav. Am vazut si pestisorii, m-a intalnit cu Sorescu, cu putin din mine, cu Minulescu cred, nu stiu, eram extrem de obosita. A fost o seara geniala, mi-a placut la maxim. Ador casa. E fantastica, scartaie pe ici pe colo podeaua de lemn… ma simt ca Alice in Tara Minunilor. Fix asa sta treaba: o Alice intr-o casa a povestilor.

Aseara am fost din nou. Vulpita a avut toata seara treaba cu aparatul foto al Andreei (numele de twitter e mai sus) sa prinda el niste cadre, sa vada el setarile. Deci am ras la inca o cana de vin fiert si o tigara. Bine mai multe tigari si tone de fum. Spre deosebire de prima seara a fost ceva mai multa lume si cum sunt claustrofoba a trebuit sa plecam mai devreme.

Acum ce sa zic, e grozav ce se intampla acolo si imi pare rau ca nu am aflat mai devreme de acest loc al minunilor. Astept pozele facute de Andreea si Vulupe ca sa pun un link ceva sa va arat si voua.

PS: Vulupe mi-a dat leapsa sa scriu despre Matasari 17 de aici si am fost amandoi intr-un gand ca incepusem deja o ciorna.

PS2: Vulupe, Iulian si Matasari17 sunt inspirationali in locuri inspirationale. Deja am inceput sa scriu o povestire scurta a carei actiuni se petrece acolo, bineinteles personajele fiind fictive ca si actiunea. Dar mai multe in posturile viitoare.

v-am pupat si pe data viitoare!

#tigari

Dupa 3 ani de fumat imi admit dependenta de tutun. Totul a inceput ca o joaca in liceu si de atunci imi mananca timp, bani si sanatate. A fuma nu e nimic placut si nu e deloc o “activitate” pe care as recomanda-o cuiva sa o inceapa, ba din contra, ii sfatuiesc pe nefumatori nici macar sa nu se gandesca la asta.

Ehh acum sa va spun cum sta treaba cu dependenta asta de care incerc sa scap de ceva vreme si nu imi iese.

Unii te sfatuiesc sa te lasi brusc. Am incercat si nu mi-a adus decat dezavantaje ca: dezorganizare, pierderea concentrarii si asta ptr ca e un “butonel” acolo la mansarda care tot e apasat si te “ajuta” sa te “impiedici” in activitatile zilnice.

Altii iti spun ca nicorette e solutia. Eu insa nu as fi de acord cu asta. Renunt la blestematele de tigari ca sa imi pun un nenorocit de plasture pe mine zilnic? O dependenta cu alta dependenta? Noah, nu imi place ideea de schimb pe schimb. Mai bine fumez in continuare decat sa inlocuiesc cu altceva. Serios.

Acum eu m-am gandit ca cel mai bine ar fi renuntarea treptata. Dependenta de fumat sau cum vreti sa ziceti nu e decat dependenta de gest, cel putin in faza incipienta in care ma aflu. Poate la cei care fumeaza de cand m-am nascut eu stau lucrurile altfel, dar aici asa sta treaba. Decisa fiind sa ma las, am inceput sa imi studiez evident “boala” si am observat ca sunt mult mai predispusa nervozitatii si lipsei de concentrare cand nu am un pachet in buzunar de cat atunci cand nu am. Azi de exemplu am facut 13-14 in jur de 14 ore. Am fost la magazin, mi-am cumparat tigari si am ajuns acasa. Mi-am aprins tigara si la jumatate am stins-o. Nu imi trebuie tutunul, dar m-am invatat cu gestul. Dependenta de fumat nu e decat o invatare conditionata, un gest pe care il fac reflex la anumite intervale de timp.

Oricum am decis ca daca tot nu ma voi lasa brusc, sa institui un fel de… regula ca sa ii zic asa. La fiecare pachet cumparat o sa alerg/urc cele 9 etaje pana acasa pe scari, iar la fiecare tigara fumata sa mai adaug inca un etaj. Cel putin stiu ca fac si nitel sport in timpul asta si, cine stie, poate ajuta psihicul sa renunte mai repede!

Bafta si celor care asemeni mie intentioneaza sa se lase!

The graveyard book.

“The graveyard book” e o fantezie scrisa de Neil Gaiman si este povestea unui baietel pe nume “Nobody Owens” (Nimeni Owens) a carui familie este ucisa de un necunoscut. El este luat si ingrijit de catre fantomele din cimitir care ii acorda un fel de “cetatenie”, avand drepturi ca toti ceilalti ocupanti ai cimitirului, fiind singurul mod in care fantomele pot avea grija de el.  Pe masura ce creste invata sa se comporte ca o fantoma sub ingrijirea profesorului Silas si a lui Miss Lupescu, dar si sa intre in diverse necazuri fiind salvat in repetate randuri de locuitorii cimitirului.

Cartea desi e mai mult pentru copii, mi-a placut la maxim pentru ca e scrisa din perspectiva inocenta a baietelului care descopera lumea fascinanta a fantomelor si secretelor acestora.E o adevarata incursiune in lumea spiritelor. Descoperi ca au traditii, reguli, aptitudini.

Povestea este scrisa foarte bine si ajunge instantaneu la cititor si te tine in priza, desi actiunea nu este foarte dezvoltata. Pe masura ce povestea inainteaza, prezenta ucigasului din umbra care asteapta de ani sa isi termine treaba si sa il ucida pe baiat, devine din ce in ce mai intriganta. Cine e criminalul? Si de ce dupa atatia ani mai vrea sa il omoare pe baiatul care a scapat?

“The graveyard book” e mai mult decat o fantezie pentru copii, e o poveste pentru cei care vor sa priveasca lumea cu alti ochi.

PS: recomand citirea in engleza. e mult mai placuta!

http://www.thegraveyardbook.com/

Negru

fiecare dimineaţă este o alergare
între a fi sau a nu fi
când toate apele au culoarea înecului

într-o cameră fără umbre
doar gânduri metalice se întretaie
cu vibrări de negru
îmi ating oasele cu unghia
nu m-am cunoscut niciodată până la sfârşit
mor într-o lume imaginară

între două vieţi
se ascunde un devorator de himere
cu faţa îngropată în pământ

aceeaşi iubire în imagini suprapuse

**** din volumul “Noaptea cea mai frumoasa*

Azi.

Ete ca am ajuns si in 2010 in care imi pun mari sperante. Nu voi vorbi despre cum a fost sau cum sper io ca va fi caci oricum doar concretu’ conteaza. Asta fiind si unul dintre motivele pentru care ma enerveaza anumite persoane cu filosofii ieftine de canari. Serios acum.

In afara de faptul ca neuronii mei se chinuie sa treaca peste prostia obsesiva, motiv pentru care as vrea sa ma duc la pestisorii din Cuca Macaii din Maldive unde e si wireless bun, mai e si sfantu’ John azi. Am primit multe felicitari azi si o sa le multumesc celor care si-au amintit de mine,celor care au aflat cum ma numesc si m-au bagat in “zama”, dar si celor care nu au facut asta.

Nu prea sunt eu fana a urarilor de nici un fel, motiv pentru care am fugit de online de sarbatori, asa ca sincer le multumesc celor care au zis ca mai bine nu ma suna sa ma trezeasca de dimineata sau sa imi umple mesageria telefonului. Acum va fi o adevarata provocare sa imi ascund ziua de nastere, dar stiu ca m-ar gasi prietenii si in Cuca Macaii, deci le voi multumi la fel de sincer anticipat si fara ironie.

Acum am capul inpuiat cu diverse proiecte pe rol, muncesc din greu la carte, muncesc sa scot si alte proiecte la suprafata, deci timpul pare a fi din ce in ce mai limitat si mai pretios. Descopar in mine monstrul care nu mai are rabdare ca totul sa ajunga la un Happy Ending. Nuuu, nu ma marit, daca va gandeati la asta.

De acum nu mai scapa nimeni de mine ca am foarte multe de spus si sincer, chiar mi-a lipsit blogareala.

v-am pupat prieteni,

pe data viitoare!

Dreams and reality (short)

Sunt terminata de oboseala, ca in fiecare seara la ora asta de cateva saptamani bune. Imi e dor sa scriu pe blog, dar nu am timp din cauza lucrului intens la roman, facultate si problemele cu mutatul (da, ma mut din nou).

Intre timp visez cu ochii deschisi, imi vin idei noi pentru cartea asta si cele care vor urma, am descoperit blogul lui Hilkee (www.hilkee.com ) si proiectul Daydreamers ( http://alexunu.ro/series/daydreamers/). cam atat la ora asta tarzie in noapte, o sa inchid ochii si sa o visez la ce o sa se mai intample in carte…

La urma urmei trebuie  sa imi recapat puterile sa ma pot certa din nou cu Mos Craciun!!

-pe curand!

Bang bang, you’re dead!

Cum se face ca mereu se trezeste sa fie cate unu’ sau una care sa iti dea dracului toata ziua peste cap. Eu, femeie linistita cu chef de scris si alea alea, se trezeste colega mea de apartament sa imi…. (offf!!!) toata ziua.

Cum as putea eu domnle sa o deranjez io pe ea cand vorbeste la telefon in bucatarie (care ar trebui sa fie la fel de publica ptr mine ca o intersectie) cu “bajetii” de parca ar avea importanta unui telefon primit de la NATO. Auzi la ea! Nu mai am voie nici sa mananc de acu’ inainte sa nu deranjez printesa???

Spumeg. Daca ma straduiesc or sa imi iasa foc pe nari si o sa ii prajesc singurul neuron pe care il are in cap. Doi  e prea mult pentru cutia ei craniana. Arghhh  ce nervi am. Cum frate sa ai atata tupeu? Imi e interzis cumva sa merg in bucatarie cand e ea si nu stiam io cumva?

Acum imi imaginez diverse forme de  tortura, dar niciuna nu ma multumeste. unghii smulse, ulei incins? Parca sunt chestii prea soft asa pentru magnitudinea nervilor mei. Daca privirea ar ucide, cu siguranta i-as aduce o moarte lenta si dureroasa.

Cred ca e cazul sa ma opresc aici. M-am mai calmat.

BeerTweetMeet.(sesiunea de toamna)

Dupa ce am disparut atat de multa vreme din peisajul mioritic din motive pe care nu le voi dezvalui, aseara am fost prezenta la BeerTweetMeet in Prometeus. M-am bucurat enorm sa il vad pe @alexveja, care s-a gandit sa ne surprinda cu aparitia lui, pe @abogdan, @fatadinport, @carmen_rusu si pe ceilalti cu care ne-am intalnit la Mc-ul de la Unirii.

Nici nu ajungem bine si @nihasa era deja cu o sticla de bere in mana vorbind la telefon salutand din priviri. Inaintand spre Prometeus hop-ţop si @longplay79 cu frumusica de @didyana. Dupa o repriza de pupici si imbratisari la intrare am reusit sa imi iau si eu un sticker si sa cobor scarile asteptand sa vad cine mai e.

Evident ca @geoatreides era prezent, @andreivasile, @PhloM, @cristinica21, @davidpripas, @roxana_niculae, @adrianciubotaru (am o poza cu el, dar nu mai stiu la cine e), dragul de @pandutzu, @justf0rfun, @necenzurat -care nici nu m-a recunoscut de altfel, @anna_lwo, @d3vilgirl, @cartoon, @ionutbunescu, @sorinrusi, @vvladescu, @mirinel, @snsone, @copolovici si multi altii  de care mi-a fost dor. Cred ca am impartit pe putin 300 de pupici si imbratisari si m-am bucurat sa ii vad pe toti la un loc. Si draga de @hilkee a fost prezenta exprimandu-si de nenumarate ori curiozitatea despre roman si cand o sa termin primul draft. De indata ce termin, draga mea, esti prima pe care o anunt, mai ales ca mi-ai inspirat si un personaj…

A fost foarte multa lume si vreau sa imi cer scuze daca am uitat pe cineva, dar a fost destul de ametitor sa va vad pe toti dupa atata vreme. Am reusit sa imi atrag si colega de facultate care m-a insotit in magia twitter> @new_smile.

si acum niste poze facute de @sorinrusi:

-bretonul meu nu voia sa stea de nicio culoareeee!!!

 

 

 

 

 

 

 

- aici dansam si era bine. asta e cravata lui @andreivasile. am facut schimb cu el de accesorii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

-aici eram cu @andreivasile si inca nu apucasem sa face schimbul de accesorii…

 

 

 

 

Aventuri in apartament cu DeadCountess

Nu stiu cum se face ca de ultima oara cand am  incercat sa scriu, lucrurile iar s-au schimbat. Poate ar trebui sa imi cer scuze celor care tot mi-au cerut sa mai scriu pe blog, dar chiar nu am avut timpul si starea necesara dupa ce  am inceput sa lucrez intens la roman. Acusi ma strange deadline-ul si eu inca nu am terminat. Dar sa speram…

Ehh si acum sa va zica moldovianca de mine ce-a mai patit ia asa pe aci pe la Bucale.

Poi a fost acum o saptamana o pisica si-o stapana… Si eu locuiesc cu ele in casa. Zis si facut. Fericire mare, intelegere cu toata lumea, pana cand, pisica Andreei, vazandu-se singura in casa cu mine, gaseste de cuviinta a ma ataca cu ghearele in momentul in care imi faceam aparitia gratioasa din bucatarie. M-am speriat cumplit de animalul care parea cuprins de o asemenea spaima si ferocitate. Mi-am aruncat piciorele pe scaun si ma rugam sa nu incerce cumva sa vina dupa mine si sa ma atace iar. Leul-pisica deja incepuse planul pentru un al doilea atac, pe care de altfel l-a si executat lasandu-ma plangand si cu dorinta de ai da cu ceva in cap. Dar m-am abtinut, am facut 2- scheme  de fuga si gata, eram in dormitor,, fericita ca usa se inchisese si pisica ramasese pe dinafara.

De atunci a trecut o saptamana, eu am fost si  la Urgente ptr. ca mi se umflasera ranile in ciuda ingrijirilor mele si acum stau cu piciorul pansat in pat, asteptand unda verde sa pot merge.

promit ca vin si cu 2-3 poze mai tarziu.